Premieră în istoria fotbalului rezinean

        Pentru prima dată în istoria fotbalului rezinean, datorită susținerii președintelui raionului, dna Eleonora Graur, echipele reprezentative de fete și băieți vor evolua în Campionatul regulat al Republicii Moldova la fotbal. Echipele sunt formate din fete și băieți din orașul Rezina, satele Peciște, Pripiceni, Cogâlniceni, Cuizăuca, Lalova, Mateuți, Otac și Gordinești.         Antrenorii...

Programul USAID pentru Agricultură Performantă în Moldova face apel pentru Granturi în susținerea activităților de marketing și promovare

        Programul USAID pentru Agricultură Performantă în Moldova (APM), implementat de Chemonics International Inc, lansează un apel de cereri de granturi pentru susținerea activităților de marketing și promovare, care vor contribui la identificarea și accesul pe noile piețe de desfacere și/sau pentru crearea noilor oportunități pe piețele de desfacere existente prin intermediul Fondului Inovații și Transfer Tehnologic în Agricultură....

Toate actele să fie în ordine

   E cunoscut faptul că raionului nostru i-au fost repartizate 6 dintre cele 96 de microbuze, destinate transportării elevilor, oferite Republicii Moldova de către Guvernul României.    Recent, a avut loc o ședință cu participarea directorilor instituțiilor de învățământ, beneficiare de aceste unități de transport. Amintim că lista instituțiilor de învățământ, care vor beneficia de transportul respectiv, este compusă din:...



Android Client

lorem

Acum disponibil și pe Android

descarcă aplicația

Primăria Echimăuți

Marco Igor - primar

Program:

luni-vineri 8.00 – 17.00 (pauză: 12.00-13.00)

 

PRIMAR - MARCO IGOR

Zile de audienţă:

Luni: 8.00 – 11.00; joi: 8.00 – 10.00; 17.00 – 19.00.

Tel.:(0254) 47-2-36.

 

Funcţionari publici:

Secretarul consiliului local: Povstenko Liudmila, tel.: (0254) 47-2-38.

Contabil-şef: Morărescu Valentina, tel.: (0254) 47-5-49.

Specialist pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare: Mametiuc Grigore.

Specialist în problemele perceperii fiscale: Negură Liuba.

 

 

Satul Echimăuţi, raionul Rezina

Prima atestare documentară - la 23 februarie 1448.
NOTA STATISTICA . Distanţe: pînă în centrul raional - 17 km, pînă la staţia de cale ferată Şoldăneşti - 35 km, pînă la Chişinău - 95 km. Suprafaţa - 24,8 km. Populaţia - 2.389 de oameni. Piaţă locală de mărfuri agricole şi industriale. Monument în memoria sătenilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Biserica "Sf. loan Botezătorul". Drumuri - 13 km (cu îmbrăcăminte dură - 6 km). Fîntîni - 106. Şcoală medie, 2 biblioteci, casă de cultură cu instaiaţie de cinema, oficiu poştal, filială a Băncii de Economii, grădiniţă de copii, staţie de telefoane, stadion, ambulatoriu, 6 magazine şi baruri, moară, oloiniţă. Spre Rezina urcă şi coboară dealurile, dar cum trece de turnul de retranslare TV şi ajunge la intersecţia Cinişeuţi, trebuie s-o apuci la dreapta, dacă vrei să ajungi la Echimăuţi. Această bucată de şosea îţi va arăta satul pitit între dealuri, depănîndu-şi în tihnă zilele. Satul Echimăuţi e atestat într-un document din 1495 (7003), 24 ian., de la Vaslui în cartea domnească de întăritură de la Stefan cel Mare nepotilor lui Sima Rugină pentru împărţirea moşiei. În această carte pe lîngă alte sate - Todireni, Liudeşti, Brînzeni, pe Bărlad, Zăharna, pe Nistru Horodişte, este menţionat şi s. Echimăuţi, cu toate că figurează cu denumirea Iurcăuţi. E acelaşi sat, chiar şi atunci cînd într-un alt document îl găsim cu denumirea Ieţcani. S-ar mai putea adăuga la aceste rînduri: e o primă atestare scrisă, deşi satul e şi mai vechi. "Suret de pi ispisocu vechi sîrbesc de la Stefan Voievod din Ţara Moldovei, scris de Şendre Cirjă în Vaslui la let 7003, ghenari 24, care ispisoc fiind rupt în patru bucăţi s-au putut alege aceste cuvinte, care mai gios s-au scris..." Aici urmează denumirea satelor menţionate mai sus, ca să citim apoi mai departe: "Deci şi noi, văzind a lor de buna voie împărţire, ci şi-au împărţit ei între dînşii de buna voie, noi, aşijdere, şi de la noi le-am dat şi le-am întărit lor, mai susăle numite sate, şi satul Iracoviţeni. Şi spre aceasta este credinta domniei mele de mai sus numit noi, Stefan Voievod, şi credinta tuturor boierilor noştri, ai Moldovei, mari şi mici." E fixat, de asemenea, că din limba sîrbă acest document e tradus (tălmăcit) de Constantin diac pitar în Ieşi, la 1809, iunie 25. adică deja cu 4 secole mai tîrziu. Dar se poate observa că şi acest document a fost emis în baza unui alt document, şi mai vechi, dar care a fost rupt în patru, ca să fie apoi şi descifrat de un oarecare Sendre Cîrjă din Vaslui, probabil, un bun cărturar de i-a crezut chiar domnitorul Ţarii Moldovei, şi nu un oarecare alt domnitor, ci chiar Stefan eel Mare. Deci "7003, ghenari 24" nu e data primului document, ci al celui făcut de Sendre Cîrjă de pe documentul rupt. Dar cînd a fost emis primul document, cel rupt în patru? Nu cumva încă de pe timpul lui Alexandru cel Bun? Deşi nu e exclus. Grăitoare în acest sens pot fi şi obiectele bizantine din sec. VI, VII, IX, XIII, descoperite pe aceste meleaguri, obiecte ce sînt o mărturie a relaţiilor cu ţările creştine civilizate de pe litoralul Mării Mediterane. Ş-apoi şi săpăturile arheologice din 1961 în vechea aşezare întărită de aici, datind cu sec. IX-XI, au scos la iveală o cruciuliţă din bronz, lucrată prin turnare şi ornamentată cu un orificiu pentru suspendare - de asemenea, o mărturie a creştinismului pe acest meleag. Primii oameni, după cum constată specialiştii, s-au aşezat aici cu traiul în timpuri străstrăvechi. De pe urma lor s-a păstrat locul unde au staţionat. Aici se găsesc oase de animale, cărbune de lemn şi diferite unelte făcute din cremene, tipice pentru epoca numită paleoliticul tîrziu, care se datează cu mileniile 40-12 î. Hr. Primul sat s-a format aici circa 3000 de ani î. Hr. Locuitorii lui aveau un mod de viaţă sedentar, făceau case din lemn cu unul sau două etaje, se ocupau cu agricultura, creşteau vite cornute. Din meşteşuguri cele mai dezvoltate erau confecţionarea uneltelor de muncă din cremene şi modelarea oalelor din lut. Satul a ars, fiind părăsit de către locuitori. Pe vatra părăsită se observă urmele caselor în chip de grămezi de lut ars, se găsesc diferite obiecte, mai ales oale de lut, de culoare roşie, pictate cu vopsea cafenie sau albă, tipice pentru epoca eneolitului, care se datează cu mileniile IV-III î. Hr. După tragedia din eneolit, mult timp oamenii nu se aşezau aici cu traiul. Arheologul Ion Hîncu, doctor In istorie, arată că lucrurile s-au schimbat numai după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman în anul 106 e. n. Aici s-a format un sat, care a existat pînă la năvălirea hunilor din a. 376 e. n. Casele locuitorilor iar s-au prefăcut în grămezi de lut ars. În dărîmăturile acestora se găsesc diferite obiecte, mai ales, oale de lut, tipice pentru epoca romană în istoria Moldovei, care se datează cu secolele II-IV e. n. Apoi, tocmai prin anii 700 e. n., pe aceste meleaguri s-a stabilit cu traiul o grupă de oameni, formînd un sătuc în jurul unui izvor. Satul se dezvolta lent, dar după a. 940 e. n. iar a fost invadat de nişte bejenari slavi, veniţi tocmai din bazinul rîului Nipru, regiunea oraşului Kiev, cunoscuţi în cronici sub denumirea de ulici. Ei n-au vrut să se supună Kievului şi s-au deplasat în bazinurile rîurilor Bug şi Nistru. Stabilindu-se cu traiul în satul menţionat, bejenarii ulici au fortificat aşezarea, făcînd de jur-împrejur un şanţ adinc şi un val mare de pămînt, pe creasta căruia au înalţat o palisadă din lemn şi piatră. Această activitate ne face să presupunem că ulicii n-au găsit limbaj comun cu băştinaşii, pregătindu-se de apărare. Cetatea însă nu le-a ajutat ulicilor. În jurul anului 1050 cetatea a fost incendiată, iar locuitorii au părăsit-o definitiv. Cunoscutul arheolog moscovit Gheorghi B. Fiodorov a efectuat aici cercetări de teren de mare amploare. Ca urmare au fost colectate materiale arheologice de valoare ştiinţifică, ce ilustrează istoria aşezării. Locul, pe care echimăuţenii de azi îl numesc Cetăţuia, nu despre această cetate oare ne aminteşte? Oricum, în acest sens, specialiştii mai au de lucru. Şi, cine ştie? Pot surveni rectificări spre o mai desăvărşită istorie a satului Echimăuţi.

Am arătat că data de 24 ianuarie 1495 e o primă atestare a Echimauţilor, dar avem un document despre Echimăuţi şi mai vechi. Chiar în aceeaşi culegere de documente - "Moldova în epoca feudalismului", vol. II - o altă ştire despre Iurcauţi se referă la anul 6956 (1448), februarie 23. E cartea domnească de întăritură de la Roman Voievod starostelui Podoliei şi Cameniţei, panului Didrih Buceaţki, pentru satele Vasilov pe Nistru, Borisovo, Cuciurov, Lenţovici, Iurcauţi şi Verbăuţi. Deci, s. Iurcauţi la 1448 deja exista. Fie sub domnia lui Ilieş Vodă (tatăl lui Roman II), fie sub domnia bunicului Alexandru cel Bun. Dar timpul iar nu ne-a alintat cu alte documente. Abia în 1709, la 23 iunie, depistăm din catalogul documentelor moldoveneşti o informatie că anumite părţi din moşia Echimeştilor de lingă Cinişeuţi îi rămîne Nastei, fiicei lui Chiriac Sturza. Echimeştii, desigur, sînt Echimăuţii, fiindcă alt sat cu nume asemănător lingă Cinişeuţi nu există.

Victor Ladaniuc

 

Date geografice

Echimăuţi este un sat şi comună din raionul Rezina. Satul este situat la 47.692303 latitudine nordică şi 28.900723 - longitudine estică, având o suprafaţă de aproximativ 1.90 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 6.88 km.
Comuna Echimăuţi are o suprafaţă totală de 26.60 kilometri pătraţi, fiind cuprinsă într-un perimetru de 29.58 km. Echimăuţi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume.

 

Date demografice

În anul 1997, populaţia satului Echimăuţi a fost estimată la 2648 de cetăţeni.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2247 de oameni, 49.44% fiind bărbaţi, iar 50.56% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arată astfel: 99.24% - moldoveni/români, 0.40% - ucraineni, 0.18% - ruşi, 0.04% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - ţigani, 0.13% - alte etnii.
În satul Echimăuţi au fost înregistrate 732 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 2247 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane. Gospodăriile casnice erau distribuite, în dependenţă de numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 18.85% - 1 persoană, 20.77% - 2 persoane, 20.36% - 3 persoane, 22.68% - 4 persoane, 10.93% - 5 persoane, 6.42% - 6 şi mai multe personae.

Video postat recent

Prognoza meteo

Facebook

Rating site

Acasă

În sus