Situată la 100 de km de capitală, în satul Lalova, în apropierea a două dintre cele mai vizitate zone turistice ale Moldovei – Tâpova și Saharna, pensiunea rurală “Hanul lui Hanganu” pare a fi soluția perfectă atunci când vrei să uiți de toate grijile și problemele de zi cu zi!

Cele șapte odăi și două băști, construite și amenajate în stil tradițional moldovenesc, cu lejancă, șemineu și o măsuță mică cu scăunele, ca în “Amintirile” lui Ion Creangă, cu covoare țesute și ulcele din lut, te fac să uiți câți ani ai și să te simți ca în copilărie, când obișnuiai să mergi la bunica și să te lași alintat. Iar meniul vine să completeze tabloul: bucate exclusiv din mâncarea tradițională moldovenească, din produse alimentare proaspete, de casă, procurate de la locuitorii din Lalova – răcitură, plăcințele la cuptor, zeamă de găină și, nu în ultimul rând, mândria hanului – sărmăluțele pitice. Să uiți de diete, să mănânci și să nu te mai saturi! De fapt, complexul e mult mai vast decât atât – o sală polyvalentă de 120 m², o fâneață, 3 terase, parcare, saună, livadă, vie.

Se poate veni aici în orice anotimp, cu familia, cu prietenii sau colegii de serviciu, pentru odihnă sau pentru distracții, de sărbători sau în zile obișnuite. Și posibilitățile de odihnă activă sunt foarte diverse. Gazdele hanului oferă toate cele necesare pentru amatorii de vânătoare și pescuit, iar cei care își doresc puțină aventură pot merge la plimbare cu barca pe Nistru sau în excursie la mănăstirile și cascadele de la Tâpova și Saharna cu sania, cu căruța sau cu barca cu motor. Aici este și unul dintre puținele locuri ideale pentru practicarea parapantismului. În sezonul estival, la dispoziția oaspeților stau livada, via și prisaca. Fructele și mierea proaspată de albine pot fi degustate și, la dorință, procurate direct de la producător. O altă alternativă pentru petrecerea timpului liber ar fi vizitarea atelierului de încondeiat ouă sau participarea la programul ansamblului folcloric local.

La numai 2 km distanţă de pensiunea turistică “Hanul lui Hanganu” este amplasat probabil cel mai excepţional ansamblu monastic rupestru din republic – Ţâpova. Și e chiar considerat unul din cele mai mari din Europa. Nu e nimic de mirare, întrucât ansamblul este constituit în câteva nivele şi se întinde pe o suprafaţă destul de mare, iar pe timpuri schiturile mănăstirii adunau peste 700 de călugări. Sute de chilii călugărești se află în împrejurimi. Comunitatea călugărească de aici a fost creată cu mult înainte de fondarea Statului feudal moldovenesc. Se consideră că unele chilii au fost săpate în malul stâncos al Nistrului încă în sec. X-XII. Această mănăstire a stat strajă la hotar şi era un semnalizator în cazurile năvălirii barbarilor ce veneau din stepa ucraineană.

Mănăstirea este zidită pe vârful unor stânci abrupte, deschizând o priveliște fermecătoare a luncii fluviului Nistru, fiind situată la 100 m deasupra nivelului apei. De un interes deosebit este biserica “Adormirea Maicii Domnului”, care este destul de spațioasă, de tip bazilical, având pereţii tencuiți și calota semisferică boltită imitând cerul. Anul 1776 este recunoscut drept anul prosperării, când mănăstirea începe să se extindă. Biserica rupestră a fost divizată în spaţii mari, separate prin coloane masive, au fost lărgite căile de acces și dispare funcţia primordiala a ei de apărare.

Spiritul special al acestor locuri îl simţi imediat ce ajungi pe terasa Nistrului. Se zice că locurile de aici au o energetică benefică și de aceste locuri sunt legate și unele legende. Se spune că în această mănăstire domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt s-a cununat cu soția sa Maria Voichița. Și că spiritul acesteia, în forma unei doamne în alb, poate fi văzut noaptea. Sau că ar fi al fiicei acesteia – Marușca, ce şi-a găsit aici locul odihnei de veci. Iar chilia ei emană energie ce poate fi simţită prin atingere.

O altă legendă mai veche ne spune că prin aceste locuri, lângă cetatea geto-dacă, și-a petrecut ultimii ani din viață poetul mitologic Orfeu, care a fost înmormântat sub o lespede de piatră la poalele cetății. Cercetătorii afirmă că un astfel de mormânt a fost descoperit în apropiere de Țâpova.

Situată la cca 110 km nord de Chișinău și la 10 km de pensiunea turistică “Hanul lui Hanganu”, pe malul drept al râului Nistru, mănăstirea “Sfânta Treime” de la Saharna este pe bună dreptate considerată printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova. Aici se găsesc unicile în republica noastră moaște ale Sf. Cuvios Macarie, iar pe una din stânci – amprenta lăsată, potrivit unei legende, de Maica Domnului. Se zice că, într-o bună zi unui călugar din vechea mănăstire rupestră (potrivit unor mărturii documentare din sec. XVII-XVIII, mănăstirea funcționează din sec. X-XII), pe una din stâncile înalte de aici, i s-a arătat chipul luminat al Maicii Domnului. Ajunși pe stâncă, călugării au descoperit o amprentă de picior pe piatră, semn considerat de ei drept o vestire divină și o mărturie a “purității Dumnezeiești” a locului. În curând, mai aproape de defileu, este ridicată o biserică nouă din lemn și întemeiată mănăstirea “Sfânta Treime” (1777). Mai târziu, pe locul bisericii din lemn este înălțată o biserică din piatră în stil vechi moldovenesc, decorată bogat cu fresce murale.

Rezervația naturală Saharna se află pe înălțimea nistreană într-o zonă de atracție turistică foarte populară. Două râulețe mici – Saharna (10 km) și Stohnaia (6 km) întretaie partea de est a podișului, formând astfel un amfiteatru natural masiv. Aceste râușoare în cursul lor inferior au creat canioane de o rară frumusețe, adâncimea lor ajunge la 160 m, iar în unele locuri – și la 175 m, și o mulțime de cascade și lacuri mici. Râulețul Saharna formează 22 de cascade, din care cele mai mari se află la ultima cotitură a lui spre est. Cea mai mare cascadă cu denumirea de “Groapa Țiganului” are o înălțime de 4,5 m și o adâncime de 10 m.

Aceste locuri pitorești au fost pe parcursul istoriei tot timpul populate. În sec. VIII-VI î. e. n. aici se aflau triburile geto-dace. Urmele activității lor în aceste locuri sunt întâlnite practic în orice loc prielnic pentru trai. În vârful unui deal au fost descoperite rămășițele unei cetăți geto-dace. În prezent în acel loc este ridicat un monument în cinstea vitejilor noștri strămoși.

Tot la Saharna se află o mănăstire, care datează din secolul XVII (monahismul începându-se în locurile date mult mai devreme, dovadă fiind mănăstirea săpată în stâncă, care datează din secolul VII e. n.). Perioada dintre secolele XII și XVII și anume viața pe care au dus-o călugării este amintită foarte puțin în arhive. Datorită faptului că schitul (mănăstirea săpată în stâncă) devine neîncăpător pentru mulțimea de călugări ce se adunase, starețul hotărăște să construiască o mănăstire mai mare, lucru în care este ajutat de Sfânta Fecioară Maria, care în descoperire îi indică locul binecuvântat pentru construcția mănăstirii, în anul 1776, când se și începe edificarea Mănăstirii ”Sfânta Treime”, care s-a construit timp de două secole, ca mai apoi, din reaua-voire a oamenilor, să se distrugă în cea mai mare parte și să fie închisă în 1969.

De sus, de pe stâncile din s. Saharna, se deschid niște peisaje de excepție: defileul stâncos și împădurit al râulețului Saharna (16 km lungime) ce saltă pe parcursul său peste 30 de praguri și cascade.

Tot aici se găsește o stațiune arheologică importantă cu vestigii din epoca fierului (sec. X-VIII î. e. n.) și o cetate de promotoriu geto-dacică (sec. IV-III i. e. n.), una din cele mai conservate de pe teritoriul Republicii Moldova. Însă din mila lui Dumnezeu și cu ajutorul unor oameni de bună-credință, în 1991, după trei decenii de ascundere a adevărului, lumina biruie întunericul și mănăstirea se redeschide. Astăzi mănăstirea funcționează, având ca personal 20 de persoane (bărbați), conducătorul mănăstirii fiind Arhimandritul Adrian Baciul. Slujbele mănăstirești se petrec de trei ori pe zi: dimineața – 05:00 – 08:00, la amiază – 12:30 – 13:00, și seara – 17:00 – 19:30.

Până în 1971 la Saharna se extrăgea piatră pentru construcții, de aceea și până astăzi se pot vedea minele părăsite care alcătuiesc galerii adânci în interiorul stâncii. Aceste galerii se întind câțiva kilometri și găuresc stânca dintr-o parte în alta.

Saharna-Ţiglău este o destinaţie nouă şi unicală, care îmbină în sine turismul rural, ecologic şi arheologic. Regiunea este în proces de formare şi de dezvoltare, la etapa actuală reprezentând o locaţie turistică de odihnă cu posibilităţi de cazare, alimentare, agrement.

Totuşi scopul principal este de a creea un complex cultural-turistic, în cadrul caruia să activeze:

– centrul de arheologie, cu muzeul în aer liber, sătucul de reconstrucţie a gospodăriilor civilizaţiei antice, centrul de modelare şi ardere a ceramicii;
– centrul de meşteşugărit cu gospodării improvizate ale meşterilor populari şi din popor;
– centrul cultural al elevilor din şcoli şi universităţi, de creaţie, arte plastice, teatre ş. a;
– centrul educaţional de propagare a ecologiei şi de ocrotire a naturii.

Şi pentru ca oaspeţii, împreună cu turiştii, să aibă posibilitatea să se relaxeze în condiţii cât mai agreabile se prevăd următoarele amenajări:

– spaţii de cazare şi terenuri destinate camping-ului; 
– posibilităţi de comandare a bucatelor şi locuri amenanjate pentru picknik; 
– tipuri de agrement cu plată şi fară plată.

Despre localizare

Locaţia Saharna-Ţiglău este amplasată pe o terasă dominantă de pe malul drept al râului Nistru, la o altitudine de 70-80 m în partea de nord a satului Saharna, la doar 6 km de centrul administrativ or. Rezina şi circa 110 km distanţă de mun. Chişinău.

Este situat într-un loc pitoresc, liniştit şi cu un pic de mister. Privelişti uimitoare spre apele bătrânului Nistru te relaxează şi îţi creează o atmosferă plăcută pentru a fi unul la unu cu propriile gânduri. Alei de stejari tineri, dar voinici şi colnice împânzite cu plante şi flori de diverse culori îţi potolesc privirea, adierea vântului, şopotul copacilor şi ciripitul pasărilor formează o muzică ideală pentru auzul fiecăruia. Aceste lucruri sunt principala cauză pentru care omul trebuie să renunţe la zgomotul zilnic din centrele urbane şi la forfota ce cauzează o stare încordată, stres, nelinişte internă şi să petreacă zile în sânul naturii, să se conformeze cu natura, să admire frumuseţile ei, să le cunoască şi se le valorifice… Să le păstreze pentru generaţiile următoare.

Satul Pripiceni-Răzeși de pe malul Cogâlnicului este menționat în documente în anul 1630. Localnicii susțin că numele satului se trage de la prispele de lemn, specifice caselor de aici. La Pripiceni există şi un monument de importanţă naţională – aici a fost descoperit scheletul integral al unui Dinoterium Gigantisimus, cu înălţimea de şase metri, care a vieţuit cu circa 5 milioane de ani în urmă pe aceste pămînturi.

În satul Trifesti, raionul Rezina, în anul 2006, a fost reamenajat un complex de izvoare cu valoare de unicat. Reamenajarea Complexului de izvoare a inclus diverse aspecte dictate de ameliorarea stării de la momentul respectiv și amenajarea celor 5 izvoare, precum și reconstrucția drumului de acces în localitate.