Vă întîmpinăm cu un salut fierbinte şi vă zicem “Bun venit” pe meleagurile moldave şi pe plaiurile rezinene, pe malul “Batrînului” Nistru, unde îşi leagănă uşor picioarele în răcoarea şi licioarea apei o aşezare veche (după cum afirmă descoperirile arhiologice), apărută încă din cele mai vechi timpuri în epoca neoliticului (mil. VII-V î.e.n), orăşelul cu fantasticul şi nedescifrabilul nume – REZINA.

Prima atestare a localităţii Rezina, ca sat boieresc o găsim, înca, într-un document din 5 februarie 1495, unde Ştefan cel Mare întăreşte lui Toader, pirasul (scribul), satul Rezina.

Îndelitnicirile populaţiei erau legate de creşterea animalelor şi pămînturilor mănoase. Locuitorii se ocupau cu pomicultura şi grădinăritul. Se cultiva şi tutunul, dar cel mai mult – grîul. Pe lîngă vitărit, oierit o îndelitnicire nu mai puţin importantă era apicultura.

Paralel cu dezvoltarea agriculturii creşterea şi ponderea industriei de prelucrare cu subdiviziunile ei: morărit, prelucrarea pieilor, materiale de construcţie, etc.

În teritoriul raionului sînt aplasate monumentele istorice de importanţă majoră, care atrage atenţia şi impresionează persoanele străine, care ne vizitează, cum ar fi: Memorialul “Nemurire” din s. Cinşeuţi, Mănăstirea din piatră unicală din s. Ţîpova, Complexul Monastic din s. Saharna, “Hanul lui Hanganul” din s. Lalova.

Astfel cu oamenii harnici şi ospitalieri, alături de frumuseţea care ne înconjoară bogaţi în materie primă şi în producţie pur ecologică, sperăm să atragem privirile şi atenţia investitorilor atît în ţară, cît şi în afara ei, pentru a face din plaiul rezinean o poveste contemporană.